Am stat si m-am gandit ce as avea eu de spus care nu a fost spus deja de altcineva...de ce sa mai creez inca un blog pe care sa nu-l citeasca decat familia...sau pe care sa nu-l promovez de frica sa nu se recunoasca persoanele care ma inspira pentru a scrie articolele (A.K.A colegii de birou sau chiar sefii). Dar sunt zile cand simt nevoia sa-mi vars naduful undeva! Sunt zile cand vreau sa ma plang! Sunt zile cand ma simt foarte indignata de anumite atitudini si as vrea sa impartasesc din impresiile mele intregii lumi. Prin urmare, here I am! Lucrez intr-o companie multinationala, dupa cum probabil ati ghicit si in fiecare zi apare material nou pentru a scrie un articol. Nu este una din acele companii care isi exploateaza la maxim angajatii, cel putin nu in departamentul meu. Nu am job-ul visurilor mele, dar nici nu ma plang, salariul e ok, programul ok-ish, nu fac ore suplimentare, nu lucrez in week-end, deci ma pot declara multumita. Dar ma apuca uneori o plictiseala de simt ca ...