Am stat si m-am gandit ce as avea eu de spus care nu a fost spus deja de altcineva...de ce sa mai creez inca un blog pe care sa nu-l citeasca decat familia...sau pe care sa nu-l promovez de frica sa nu se recunoasca persoanele care ma inspira pentru a scrie articolele (A.K.A colegii de birou sau chiar sefii). Dar sunt zile cand simt nevoia sa-mi vars naduful undeva! Sunt zile cand vreau sa ma plang! Sunt zile cand ma simt foarte indignata de anumite atitudini si as vrea sa impartasesc din impresiile mele intregii lumi. Prin urmare, here I am!

Lucrez intr-o companie multinationala, dupa cum probabil ati ghicit si in fiecare zi apare material nou pentru a scrie un articol. Nu este una din acele companii care isi exploateaza la maxim angajatii, cel putin nu in departamentul meu. Nu am job-ul visurilor mele, dar nici nu ma plang, salariul e ok, programul ok-ish, nu fac ore suplimentare, nu lucrez in week-end, deci ma pot declara multumita. Dar ma apuca uneori o plictiseala de simt ca as vrea sa-mi iau lumea in cap si sa ma duc unde vad cu ochii! Apoi ma trezesc la realitate (credit, copil, familie etc) si-mi revin brusc.

Unde vreau sa ajung, de fapt? Simt ca aceste companii multinationale ne omoara spiritul creativ si antreprenorial. Nu putem fi toti afaceristi, e adevarat! Dar, parca tare as vrea sa mai simt fiorul ala de la 20 de ani cand simteam ca pot face lucruri mari cu viata mea, ca existenta mea va lasa urme. Acum nu fac decat sa stau in fata unor ecrane si sa tastez cat e ziua de lunga. Parca trece viata pe langa mine si eu o las.

Pe de alta parte, as fi putut ramane in invatamant. As fi avut multe impliniri profesionale (probabil), elevi care sa ma idolatrizeze sau sa ma urasca cu pasiune, dar nu mi-as fi permis acel city-break sau sa-i ofer fiicei mele viata pe care o are. Sau chiar mie, viata pe care o am!

In concluzie, multinationalele nu ofera job-ul ideal, e adevarat! Dar ne permit un stil de viata comod, caldut, cu mici bucurii presarate din cand in cand (o geanta, o pereche de pantofi) si unele mai mari (o vacanta mai extravaganta, o masina, un apartament). Este un job ingrat, dar cineva trebuie sa-l faca!